Defne Suman: „Adevărul este făcut din mai multe povești, nu din una singură”

Timpul prezent

Defne Suman ne spune în „Tăcerea Șeherezadei” povestea Smirnei (Izmirul de azi), din perioada destrămării Imperiului Otoman. Orașul-port de la Marea Egee în care au trăit în pace și bunăstare greci, armeni, turci, evrei, francezi, britanici, italieni, un fel de paradis terestru, a fost distrus în mare măsură de Marele Incendiu din 1922, de la finalul războiului greco-turc. Zeci de mii de oameni, greci și armeni, au murit atunci sau au fost uciși. Povestea este spusă din perspectiva unei femei care trece prin ororile istoriei și pune în cuvinte ceea ce nu trebuie uitat. În vocea ei se topesc și vocile altor personaje feminine, astfel că avem în acest roman o perspectivă pe care nu o găsim în cărțile de istorie.
Defne Suman a participat la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), unde a fost înregistrat acest interviu, tradus de Sorina Chiper.

De ce v-ați oprit asupra acestui episod sîngeros din perioada destrămării Imperiului Otoman şi din istoria mișcărilor naționaliste?
Defne Suman: „Locuiam în Grecia cînd am început să scriu la această carte. Și pentru prima dată am auzit o altă poveste despre Smirna, diferită de cea pe care am învățat-o la orele de istorie. A fost ca și cum mi-aș fi scos o haină și aș fi purtat-o pe dos. Auzeam aceeași poveste de pe partea cealaltă a Mării Egee. Și, dacă povestea pe care o știam eu era neagră, povestea nouă, pe care o auzeam de pe cealaltă parte a malului, era albă. Ceea ce m-a făcut să mă gîndesc că probabil există multe alte culori, la mijloc. Așa am decis să scriu povestea Smirnei.”

Ați ales să spuneți povestea Smirnei, a mișcărilor naționaliste, a Marelui Incendiu din perspectiva unei voci feminine în care se topesc și vocile altor femei. Ce aduce perspectiva femeilor asupra evenimentelor istorice?
Defne Suman: „Cred că doar rescriind istoria prin vocile personajelor feminine, ale femeilor care au acționat în istorie, nu neapărat la nivel politic, pentru că politica este teritoriul bărbaților, putem găsi un spațiu comun unde diferențele nu mai sînt subliniate, ci lăsate deoparte și, în schimb, asemănările sînt îmbrățișate. Și exact de acest lucru avem nevoie astăzi: să ne îmbrățișăm asemănările și nu să ne mai concentrăm atît de mult pe diferențe.”

Personajul principal, o Șeherezadă mută vreme de 52 de ani, este o femeie care a străbătut secolul XX, a fost foarte aproape de moarte de mai multe ori iar pe parcursul poveștii se transformă într-o figură mitică. Se naște dintr-o mamă pe jumătate franțuzoaică, pe jumătate grecoaică și un tată turc, e crescută de o familie de greci, e salvată de un turc și familia lui – identitatea ei se compune deci din mai multe etnii, la fel ca identitatea orașului Smirna. Într-o scenă simbolică, se identifică cu amazoana care a fondat orașul și i-a dat numele. Și, la fel ca orașul Smirna, arde și renaște. Cum ați construit acest personaj atît de puternic?
Defne Suman: „Așa este, am vrut să am toate componentele Smirnei în această fată. Poate unii se întreabă de ce am avut nevoie de un tată grec pentru Edith și de un iubit turc pentru Edith. Am avut nevoie de acest ADN. În două locuri din roman Edith spune că, dacă ar fi avut o fiică, ar fi numit-o Smirna. Și, cînd Panagiota aleargă prin flăcări și apare acel cal, ea își spune «Eu sînt Smirna, luptătoarea amazoană». Într-adevăr, Șeherezada e Smirna.”

„Tăcerea Șeherezadei” a apărut la Humanitas Fiction, în traducerea Irinei Bojin.

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural