Răzvan nyilvános
[search 0]
Több
Download the App!
show episodes
 
Întrucât ne-am decis să trăim o veșnicie, ne-am hotărât că vom avea destul timp să povestim despre istoria intelectuală a omenirii într-o serie de podcasturi începând cu antichitatea și ajungând până în zilele noastre. Planul nostru este ca, în fiecare săptămână, să purtăm o discuție despre o temă esențială din sfera umanistă. Vom vorbi, așadar, despre literatura, istorie, religie și, bineînțeles, filozofie. Totul în ordine cronologică.
  continue reading
 
Loading …
show series
 
Marx și Engels sunt fondatorii teoriei critice moderne asupra societății capitaliste. În Manifestul Partidului Comunist (1848), au formulat un mesaj radical și limpede: istoria omenirii este o istorie a luptelor de clasă, iar societatea modernă este definită de conflictul dintre burghezie și proletariat. Capitalismul, spun ei, a revoluționat lumea,…
  continue reading
 
Revoluțiile de la 1848, numite adesea „Primăvara popoarelor”, au reprezentat o explozie simultană de nemulțumiri politice, sociale și naționale în aproape întreaga Europă. De la Paris la Viena, de la Milano la Budapesta și București, valul revoluționar a cerut libertate, constituții, suveranitate națională și drepturi civile. A fost o reacție la ab…
  continue reading
 
Alexis de Tocqueville este unul dintre cei mai lucizi observatori ai democrației moderne. În „Despre democrație în America”, analizează nu doar instituțiile politice ale tânărului stat american, ci și mentalitățile, obiceiurile, formele de viață care susțin (sau subminează) spiritul democratic. Pentru Tocqueville, democrația nu înseamnă doar egalit…
  continue reading
 
Charles Dickens este cronicarul social al Angliei victoriene, un scriitor care a dat chip și glas celor uitați de istorie: orfani, muncitori, copii exploatați, oameni prinși între sărăcie și nedreptate. În romane ca Oliver Twist, David Copperfield, Marile speranțe sau Poveste despre două orașe, ficțiunea devine o formă de justiție morală. Scrisul s…
  continue reading
 
Victor Hugo este scriitorul total al secolului XIX: romancier, poet, dramaturg și om politic, aflat mereu la intersecția dintre artă și angajament. În romanele sale - „Mizerabilii”, „Notre-Dame de Paris”, „Oameni și zei” - combină forța narativă cu reflecția socială și religioasă. Nu scrie doar pentru a emoționa, ci pentru a îndrepta nedreptăți. Fi…
  continue reading
 
Auguste Comte este părintele pozitivismului și unul dintre primii mari gânditori ai științei sociale. Convins că omenirea evoluează prin etape ale cunoașterii, formulează o lege a celor trei stadii: teologic (explicații prin divinități), metafizic (prin abstracțiuni) și pozitiv (prin observație și lege naturală). În această ultimă fază, cunoașterea…
  continue reading
 
Balzac este arhitectul literar al societății burgheze din secolul XIX. În „Comedia umană”, proiectul său monumental, urmărește sute de personaje și zeci de povești, în încercarea de a surprinde totalitatea unei lumi în transformare: de la aristocrația decăzută la burghezia în ascensiune, de la politică și finanțe la amor și religie. Nu idealizează,…
  continue reading
 
Stendhal e cronicarul lucid al pasiunii și al ambiției moderne. În romanele sale, „Roșu și negru”,„ Mănăstirea din Parma”, analizează cu o precizie aproape clinică mecanismele dorinței, ale vanității, ale ascensiunii sociale. E un moralist fără moralism, un psiholog fără iluzii. Nu judecă personajele, ci le urmărește cu o ironie rece, dar empatică.…
  continue reading
 
Feuerbach propune o întoarcere de la cer la pământ, de la teologie la antropologie. În „Esența creștinismului”, el susține că Dumnezeu nu este o ființă reală, exterioară omului, ci proiecția idealizată a esenței umane: toate calitățile divine - iubirea, rațiunea, voința - sunt, de fapt, ale omului, dar amplificate și înstrăinate. Religia devine ast…
  continue reading
 
Schopenhauer pornește tot de la Kant, dar rupe cu optimismul idealismului german. Pentru el, lumea nu este în primul rând rațiune sau spirit, ci voință - o forță oarbă, irațională, mereu flămândă, care se manifestă în tot ce trăiește. În „Lumea ca voință și reprezentare”, distinge între aparență și esență: ceea ce vedem este doar fenomen, dar în sp…
  continue reading
 
Hegel propune o viziune monumentală a realității ca proces rațional: tot ceea ce există, există pentru a fi gândit, iar adevărul nu e dat imediat, ci se desfășoară în timp, prin conflict și depășire. În centrul sistemului său stă dialectica: o logică a opozițiilor care nu se anulează, ci se integrează într-o sinteză superioară. Gândirea devine isto…
  continue reading
 
Schelling încearcă să depășească opoziția clasică dintre natură și spirit. Dacă pentru Kant natura e un obiect al cunoașterii, iar pentru Fichte un obstacol pe care Eu-l îl depășește, la Schelling natura devine ea însăși spirit în devenire - o expresie vie, dinamică, a absolutului. În „Filozofia naturii”, tot ce e material, organic, fizic are o dim…
  continue reading
 
Fichte pornește de la Kant, dar vrea să meargă mai departe: dacă nu cunoaștem lucrurile „în sine”, ci doar ceea ce conștiința noastră structurează, atunci întreaga realitate devine produs al activității subiectului. Astfel ia naștere „Doctrinele științei”, unde Eul nu e doar un punct de plecare psihologic, ci o forță activă, creatoare - principiul …
  continue reading
 
Romantismul european nu este doar o mișcare literară sau artistică, ci o reacție profundă la secolul Luminilor, la Revoluție și la industrializare. Împotriva raționalismului abstract, romantismul pune accent pe sentiment, pe individualitate, pe legătura vie cu natura și trecutul. Istoria devine subiect de meditație, ruina un simbol, iar geniul crea…
  continue reading
 
Chateaubriand este glasul unei epoci sfâșiate între credință și ruină, între nostalgia vechii ordini și vertijul modernității. Convertit estetic și spiritual la creștinism după teroarea revoluționară, el scrie „Geniul creștinismului” ca o pledoarie nu pentru dogmă, ci pentru frumusețe: pentru ceea ce religiile, în special cea creștină, au oferit in…
  continue reading
 
Constant și Madame de Staël se află în miezul tensiunii dintre idealurile Revoluției și dezamăgirile epocii napoleoniene. Amândoi gândesc libertatea, nu ca abstracție juridică, ci ca experiență vie, mereu negociată între rațiune, pasiune și istorie. Dacă pentru Constant libertatea individuală este o valoare modernă, diferită de participarea colecti…
  continue reading
 
Friedrich Schiller (1759–1805) este unul dintre cei mai importanți dramaturgi, poeți și gânditori ai culturii germane. Reprezentant de marcă al clasicismului de la Weimar, alături de Goethe, Schiller a explorat în operele sale tensiunile dintre libertate și constrângere, ideal și realitate, pasiune și rațiune. De la drame revoluționare ca „Hoții”, …
  continue reading
 
Goethe a fost poet, dramaturg, romancier, om de știință, funcționar de stat și gânditor – o veritabilă figură a omului renascentist târziu, un geniu universal al epocii moderne. Viața sa a traversat aproape întreaga epocă a Iluminismului, a Sturm und Drang, a Romantismului și începutul modernității germane. A fost, deopotrivă, clasic și romantic, r…
  continue reading
 
Johann Gottfried Herder este unul dintre fondatorii gândirii culturale moderne, un spirit care a refuzat sistemele rigide și a pus în centrul filozofiei viața, diversitatea și devenirea. Împotriva universalismului abstract al Luminilor, Herder afirmă că fiecare popor are o identitate proprie, un „geniu” specific, exprimat prin limbă, mituri, poezie…
  continue reading
 
Loading …

Gyors referencia kézikönyv

Hallgassa ezt a műsort, miközben felfedezi
Lejátszás